Ne povestești câte ceva despre prima ta călătorie făcută în afara granițelor? Te-a amprentat în vreun fel?
Da. Aveam 12 ani. Am plecat într-un campus din Franța, în Bretania mai precis. Am stat trei luni la cort și toată experiența m-a responsabilizat. La Carpatina (o asociație de cercetași) făceam un fel de armată pentru copii. Aveam sarcinile legate de hrană și de curățenie împărțite pe zile și trebuiau respectate cu sfințenie. Toți cei de atunci am rămas prieteni pe viață.
Ce obișnuiești, dar mai ales ce nu obișnuiești să faci în vacanțele tale?
Până acum vreo doi-trei ani nu concepeam o vacanță în care să stau și să lenevesc pe plajă. Trebuia neapărat să aflu lucruri, să mă plimb mult, să stau dintr-un muzeu în altul. Mai nou, am început să apreciez mult mai mult un șezlong, o limonadă și un peisaj cu mare, cer, nisip și soare.
Prin ce locuri ai hoinărit și care ți-a rămas de suflet? De ce?
Îmi plac mult Lisabona și Parisul. Merg anual în ambele locuri sau măcar într-unul dintre ele. La Lisabona mă simt ca acasă. Mâncarea, oamenii, străduțele și viața de noapte de acolo sunt, parcă, fãcute special pentru mine. Iar la Paris am lăsat multe povești pe care va trebui să le păstrez pentru totdeauna doar pentru mine.
Consideri că există diferențe în ceea ce privește serviciile hoteliere din România și cele din afară?
Voi vorbi strict despre „ograda” mea. Fiind din Sinaia, am avut șansa să cunosc foarte bine sistemul turistic. Mai mult, chiar încerc să ridic o mică pensiune acolo, așa că mă interesează mult acest aspect. Încă nu suntem la nivelul Austriei, de exemplu, dar cred că Sinaia începe să se apropie cu pași repezi de standardele occidentale.
În ce țară ai descoperit diversitatea turistică? Dar multiculturalism?
Din păcate, orice țară vestică este mult mai cosmopolită decât România.
Ai fost la Monte Carlo, cum este, domnule, viața pe acolo?
Locul din Europa în care se adună cei mai bogați oameni din lume este exact cum mi-am imaginat: curat, destul de liniștit, plin de snobi plictisiți si de femei superbe, puțin dubios, excentric. Aici, bogații nu sunt niciodată liniștiți: mereu apare o mașină de lux mai nouă decât a ta sau o casă mai scumpă. Iar pe oamenii de rând, locul acesta îi păcălește că sunt, la rândul lor, bogați. Sau că ar putea fi. Patronii de cazinouri par a fi singurii cu capul pe umeri.
Ne poți face câteva recomandări de locuri pe care n-ar trebui să le ratezi în viața asta?
Încă nu am văzut locuri fãră de care nu aș putea trăi, dar am cunoscut niște oameni pe lângă care ar fi fost mare păcat să trec nepăsător. În țările latine găsești mai ușor acești oameni calzi și interesanți.
Hai să ne proiectăm un scenariu comic. Ce ar face Bogdan Nicolai dacă hazardul neprietenos l-ar trimite trei zile să socializeze cu un trib din Mongolia?
Wow, mongolii, poate cei mai mari cuceritori din toate timpurile! Aș fi foarte bucuros să aflu ce foc arde în sufletul lor.
Spune-ne trei lucruri care nu-ți lipsesc niciodată din bagaj.
Un caiet, un stilou, o carte.