Cum este văzută lumea prin ochii unui jurnalist?
Greu de cuprins într-un timp care îți este dat, iar ca jurnalist nu ai voie să te transformi în turist, sau mai bine spus nu apuci. Uneori vezi lumea schimbată. Alteori te revolţi pentru că vrei o altă lume. Te întrebi mereu de ce? Dar timpul nu îţi ajunge pentru reflecţie. După ce ajungi în alt loc îţi aminteşti ce ai lăsat în urmă. Este o lume care iese din amorțeala răsăritului și se îndreaptă grăbită cu pași nesiguri către exuberanță, însuflețită de un entuziasm copilăresc. Și călătoriile te fac curios. Recunosc, călătoriile îmi alimentează dorul de a pleca iar și de ajunge acasă unde, într-o spirală cu final aşteptat, te apuci de montat și de scris.
Pentru că lucraţi la o emisiune care abordează tematica călătoriilor, aş dori să vă întreb dacă job-ul s-a transformat în pasiune sau pasiunea în job? Cum a fost?
Întăi de toate este job! Pasiunea pentru călătorie a venit mai târziu. Chiar și acum, fiecare deplasare începe cu un fel de teamă, dar sfârşeşte în bucurie. Emisiunea Cap Compas o coordonăm din 2008. A fost o echipă care a participat la menţinerea emisiunii în grila Televiziunii, apoi a urmat restructurarea, unii colegi au plecat, iar alţii au fost repartizaţi la alte emisiunii .
Aşa m-am pus pe făcut bagaje, am luat camera şi împreună cu colegul meu am pornit să facem emisiuni de călătorie, tradiţie, istorie şi gastronomie.
Ce anume vă inspiră într-o călătorie?
Oamenii ! Uneori mă întorc atât de încărcată și vreau să pot asimila tot, să le aşez pe toate unde trebuie, dar de cele mai multe ori nu reuşesc să fac asta pentru că trebuie să mă apuc de lucru.
Aţi ajuns în nenumărate destinaţii. Dacă ar fi să faceţi un top, care ar fi primele cinci în care v-aţi întoarce negreşit? De ce?
Nu sunt foarte multe destinaţii în comparaţie cu cât de mare este lumea sau în comparaţie cu alţii cărora poate li se rup pingelele prin lume. Nu îmi place să mă întorc acolo unde am fost. E felul meu. Nici când merg pe jos într-un loc nu repet drumul: merg pe o parte şi mă întorc pe altă parte. Dar am un singur loc în care aş merge să beau o cafea: Essaouira este un oraș-port situat pe coasta Atlanticului, la 173 km la nord de Agadir, la 176 km la vest de Marrakech și la 360 km la sud de Casablanca.
România atrage anual aproximativ două milioane de turişti străini. Unde credeţi că este problema? De ce fluxurile de turişti străini ocolesc atracţiile ţării noastre?
Din lipsă de promovare. Dacă îţi propui să atragi turişti reuşeşti. Nu este imposibil. Avem nevoie de campanii de promovare constante și de lungă durată, pentru că avem ce arăta lumii. Trebuie să creăm branduri din monumentele naturii pe care le avem şi pe urmă să le declarăm de neratat. Poate ar trebui să termină cu kischi –ul şi să începem un turism pe categorii: turism balnear, turism religios etc. Nu dau idei, pentru ca nu am primit nicio ofertă de la Ministerul Turismului. 🙂
Pentru mine România este ţara din care nu aş pleca niciodată. Am călătorit şi am constatat, fără eforturi mari, că nicăieri lucrurile nu merg perfect.
Dacă ne raportăm la calitatea serviciilor turistice, consideraţi România cu mult inferioară celorlalte state europene?
Cred ca avem o problemă. Avem puţin oameni specializaţi în managementul turismului. Sau poate nu sunt motivaţi. Să ştiţi că nu este greu să ai turişti! Dar trebuie să ştii să îţi “vinzi”, adică să îţi prezinţi ţara. Marketingul este totul. O ambalezi frumos, că altfel nu se poate, pui la pachet de toate – mare, munte, câmpii, tradiţii, păduri, câte mai sunt – şi într-un pachet strălucitor o pui în raft. Sigur îşi va găsi admiratori!
Fiecare călătorie este diferită, însă aş vrea să aflu dacă există lucruri comune pe care obişnuiţi să le faceţi indiferent de destinaţie?
Categoric. Dar prefer să nu le fac publice
Trei lucruri care nu vă lipsesc niciodată din bagaj.
Hardul extren , laptopul şi documentaţia !
