Amalia Enache: Călătoresc ca un jurnalist curios, mereu cunosc oameni fantastici

Cum erau vacanțele tale în copilărie?

Mergeam în tabere la mare, călătoream foarte mult cu părinții. Noi, pentru că trăiam la munte, alegeam cât mai mult marea sau oriunde pleca tatal meu în cantonamente, ca antrenor, ne lua și pe noi. Au bătut așa țara în lung și-n lat, cu mine mică, un fel de „mascotă” a unor echipe de oină sau handbal. Apoi, mergeam și la bunica mea, care locuia lângă Craiova. Pot spune că am avut cu adevărat cele mai frumoase vacanțe de pe pământ, eram atât de fericită acolo, încât nu aș da acele vacanțe pe 100 de Disneyland-uri.

Călătoriile ți-au influențat în vreun fel activitatea profesională?

Foarte mult. Călătoriile acestea, încurajate de familia mea, încă de când eram mică, m-au facut descurcăreață în tot felul de situații, si mi-au dezvoltat dorința să cunosc cât mai mulți oameni, să interacționez cu ei și să înțeleg diferențele culturale. Am călătorit foarte mult în străinătate pentru reportajele pe care le-am facut la PRO TV și sunt sigură ca m-a ajutat ce am deprins călătorind de mică: să mă mișc foarte repede oriunde ajung, să mă adaptez rapid, să nu fiu timidă, să comunic ușor cu oameni necunoscuți. M-a ajutat mult în carieră libertatea de mișcare cu care am fost obișnuită de mică.

Spune-ne dacă îți mai amintești vreo știre haioasă din domeniul turismului, prezentată de tine?

Dacă n-ar fi de plâns, ar fi de râs. Felul în care s-a încercat promovarea turismului în România, atât de stângaci și chiar ridicol de către diverși miniștri, a dus la știri hilare. Prezența noastră pe la târgurile de turism internaționale era atât de prăfuită, cu aceleași mini-ansambluri de dansuri populare cu aer fals, apoi proiectele Dracula Land, celebra frunză brand de țară, stirile cu români ca sardelele pe litoral sau în mare, precum legumele în ciorbă, sau centrele de informare turistică făcute pe bani mulți în sate uitate de Dumnezeu, mai degrabă mă întristează, decât mă amuză.

Care sunt deprinderile tale atunci când vine vorba de o călătorie?

Călătoresc mereu pe cont propriu, nu prin agenții. Mă interesează mai mult oamenii pe care îi cunosc acolo, decât bifarea monumentelor istorice. Mă interesează tot ce e autentic și mai puțin tururile turistice în care ești ghidat precum un copil de patru ani, spre ce să te uiți și unde să te așezi. Călătoresc ca un jurnalist curios, mereu cunosc oameni fantastici care îmi arată locuri mai frumoase decât ce indică ghidurile turistice, îmi dau libertate, ca să pot să fiu surprinsă. Nu mă obsedează organizarea unui program de vizitare.

Dacă ar fi să faci un top cinci al locurilor în care ai ajuns, care ar fi acela?

Coasta uruguayana din Rocha până în Brazilia, Cappadocia în Turcia, Bolivia, țările din fosta Yugoslavie și Cinque Terre. La orașe Istanbul, New York, Londra, Barcelona și Tel Aviv.

Povestește-ne o experiență unică pe care ai trăit-o într-o călătorie.

Am avut cel mai frumos Crăciun dintre toate, anul trecut, într-o casă pe malul oceanului, fără electricitate, fară internet. într-o rezervație naturală de lupi de mare, din Uruguay.

Cât de mediatizat este turismul în România?

Cred că este fantastic ce se întâmplă în ultimii doi ani în vizibilitatea noastră internațională, pe de-o parte cu promovarea excepțională pe care ne-a facut-o Prințul Charles legată de adevăratele valori pe care le avem de oferit, pe de altă parte, faptul că Lonely Planet ne-a poziționat în topul destinațiilor de vizitat. Cred că Sibiu, Cluj, Transilvania în general, se mișcă fabulos cu festivalurile culturale care atrag atât de mulți oameni și cred că, de câțiva ani și Bucureștiul a devenit o destinație de neratat. Putem face mai mult pentru Delta Dunării și pentru zonele montane, dar cred că inițiativele individuale, ale întreprinzătorilor prin care pot fi prezentate pensiuni deosebite, restaurante grozave, festivaluri de tot felul, ajuta mai mult decât strategiile gândite în birouri. Eu nu sunt o fană a turismului, chiar dimpotrivă, nu-mi plac locurile supra-aglomerate turistic, dar sunt o mare iubitoare a călătoriilor. Cred că românii mai au de învățat la acest capitol, incă preferă pachetele clasice pe litoralul nostru și mai puțin călătoriile prin care poți descoperi țara, iar cei care iși permit aleg resorturile din străinătate, dar prin asta nu înseamnă că vor ieși din tiparele turismului clasic.

În ce țară/oraș ți-ar plăcea să trăiești și de ce?

Trăiesc în orașul în care îmi place cel mai mult să trăiesc, în București. Îmi plac la nebunie Rio de Janeiro, New York , Buenos Aires, Barcelona și Istanbul, dar nu am simțit să mă mut acolo, doar să mă duc temporar.

Spune-ne trei lucruri care nu-ți lipsesc niciodată din bagaj.

Pașaport, bani, asigurare. De restul mă pot lipsi, mă descurc oriunde să găsesc ceea ce am nevoie. Călătoresc cu bagaje foarte, foarte mici, cu haine foarte puține pe care le dau la curățătorie, detest să mă încarc cu prea multe lucruri.

Autor: Roxana Orban